În apa râului, zbătândă,
Din forfoteli chiţibuşare
Venea o lume din dobândă
Să-şi piardă traiu-n înecare.

Posibil, că întâia dată
Sunt chibzuinţele epave:
De la o lume înecată
Cam ce folos oare avea-vei?

Prorocul cheamă înspre moarte
Şi lumea curge înainte
Pierzând credinţele de carte
Şi-nţelepciunile de minte.

O prea neaşteptată piaţă
Îşi încurcă aici esenţa –
Pe moarte se plăteşte viaţă,
Iar pe nefire existenţa.

Pierdut e sensul de foloase,
Când se afundă fiecare...
Ci ies fiinţe radioase
De parcă apa le dă aripi.

Fără valoare, fără nume,
Fără avut ori sărăcie:
Aici se îneca o lume
Şi răsărea Împărăţie!